Intoleranța la histamină- cauză a afecțiunilor digestive cronice la copii și adolescenți

Intoleranța la histamină- cauză a afecțiunilor digestive cronice la copii și adolescenți
Antonio Rosell-Camps, Sara Zibetti, Gerardo Pérez-Esteban, Magdalena Vila-Vidal, Laia Ferrés-Ramis, Elisa García-Teresa-García

#resurse_stiintifice

Abstract
Introducere: intoleranța la histamină (HI) este o boală slab descrisă în gastroenterologie care se poate manifesta prin acuze digestive predominante. Obiectivul acestui studiu include un raport a două cazuri diagnosticate într-o clinică de gastroenterologie pediatrică.

Material și metode: studiu observațional, retrospectiv al pacienților diagnosticați cu HI din septembrie 2010 până în decembrie 2011 la clinica de gastroenterologie pediatrică a unui spital terțiar. S-a considerat un diagnostic de HI în prezența a 2 sau mai multe simptome digestive caracteristice, a nivelurilor de diaminooxidază (DAO) reduse și / sau a răspunsului la o dietă cu conținut scăzut de histamină cu teste negative de alergie alimentară mediate de IgE.

Rezultate: au fost diagnosticați șaisprezece pacienți. Băieții au predominat față de fete(11/5). Vârsta medie la debutul simptomului a fost de 4 ani (6 luni vs. 13 ani și 6 luni) și vârsta medie la diagnostic a fost de 6 ani și 6 luni (17 luni față de 13 ani și 11 luni), cu un interval de 2 ani și 1 lună între debutul simptomului și diagnostic (5 luni vs. 4 ani). Simptomele predominante au inclus dureri abdominale difuze (16/16), diaree intermitentă (10/16), cefalee (5/16), vărsături intermitente (4/16) și erupții cutanate (2/16). Diagnosticul a fost stabilit prin măsurarea nivelurilor de diaminooxidază plasmatică, care au fost sub 10 kU / L (normal> 10 kU / L) în 14 cazuri și prin eliminarea simptomelor la inițierea unei diete cu histamină scăzută. La doi pacienți, nivelurile DAO au fost peste 10 kU / L, dar au răspuns la dietă. Tratamentul s-a bazat pe o dietă săracă în alimente care conțin histamină, iar antihistaminicele H1 și H2 au trebuit adăugate pentru două cazuri.

Concluzii: Intoleranța la histamină este o boală puțin cunoscută, cu o incidență potențial relevantă. Plângerile predominante includ dureri abdominale difuze, diaree, cefalee și vărsături cronice intermitente. Diagnosticul său se bazează pe suspiciunea clinică, măsurarea DAO plasmatică și răspunsul la o dietă scăzută cu histamină. Managementul dietetic si cu suplimente de DAO  oferă îmbunătățiri imediate.

Link articol științific:

Rev Esp Enferm Dig. 2013 Apr;105(4):201-6. doi: 10.4321/s1130-01082013000400004.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23859448/