SASE PATOLOGII DISTINCTE ȘI O SINGURĂ CAUZĂ – Surplusul de histamină din organism

În ultimii ani cercetătorii au explorat mecanismele din spatele intoleranței tot mai recunoscute și mai bine înțelese la histamină. Se estimează că 1% din populație suferă de acest sindrom. Responsabilă pentru o gamă largă de simptome în aparență distincte, ingestia de alimente care conțin histamină de către indivizi neînarmati pentru a neutraliza eficient această amină  poate duce la o serie neplăcută de probleme funcționale.

Aminele biogene – cheia unor patologii surprinzătoare

În anul 1907, Windaus și Vogt, doi cercetători germani descriau pentru prima data în istoria medicinei histamina. o amină  rezultată din decarboxilarea histidinei. [1] Dale și Laidlaw în anii următori au identificat că histamina aparține aminelor biogene, clasă din care fac parte și putresceina, tiramina, spermina cadaverina și neurotransmițătorii- catecolamine și indolamine. [2]

Aminele biogene se regăsesc în toate organismele vii și, prin urmare, sunt prezente și în diferite alimente, cum ar fi laptele, peștele, carnea, fructele și legumele.

Intoleranța la histamină este un complex simptomatic caracterizat prin reducerea sau lipsa totală a activității unei enzime cunoscută sub denumirea de diaminoxidază (DAO), cauzată de interacțiuni medicamentoase, modificările funcției microbiomului, patologii umane sau alterări ale unor anumite gene.

În plus, o concentrație crescută a histaminei în organism care poate provoca reacții de intoleranță rezultă și din ingestia unor alimente bogate în histamină, cum ar fi alimentele fermentate sau maturate, de exemplu.

Localizarea DAO în mucoasa intestinală sugerează că intoleranța la histamină este probabil o tulburare de origine gastro-intestinală. Cu toate acestea, excesul de histamină și simptomele asociate cu aceasta sunt de obicei manifeste în contextul alergiilor sezoniere.

Top 5 simptome ale excesului de histamină din corp

Simptome precum dureri de cap, rinoreea apoasă (curgerea nasului), urticaria sau mâncărimile  pielii (prurit), tendință crescută la reacții astmatice și agitație sau iritabilitate sunt cel mai frecvent evocate de pacienți.  Dar ele nu sunt singurele neplăceri provocate de excesul de histamină nedegradat corespunzător la nivelul organismului.

Histamina excesivă, prin degradarea crescută a mastocitelor, se poate manifesta într-o mare varietate de simptome datorită acțiunilor sale asupra mai multor receptori diferiți din corp.

Histamina poate fi stimulantă sau inhibatoare în acțiunile sale, afectând mai multe regiuni ale creierului, precum și ale pielii, sistemelor cardiovasculare, digestive, respiratorii, reproductive și imune. [3]

Cauzele frecvente ale intoleranței la histamină includ:

1. Boli inflamatorii intestinale (sau orice cauză de deteriorare a enterocitelor – celulele care acoperă intestinul)
2. Boala celiacă
3. Disbioză intestinală
4. Supraîncărcare bacteriană în intestinul subțire   (SIBO) (SIBO)
5. Infecții parazitare, cum ar fi Giardia
6. Intestin permeabil sau creșterea permeabilității intestinale
7. Alcoolul sau alți inhibitori DAO
8. Excesul de amine biogene în dietă
9. Medicamente care cresc histamina
10. Alergii la mancare
11. Polimorfisme genetice, cum ar fi MTHFR și altele care scad DAO, MAO, ALDH

Deficiențe ale cofactorilor vitaminici pe care se bazează  DAO și MAO ,pot provoca, de asemenea, activitate anormală  enzimatică.

Cei doi agenți de degradare ai histaminei în organism

Histamin-metiltransferaza – santinela organelor interne

Calea principală prin care histamina endogenă este metabolizată în organism este prin enzima histamin-metiltransferază (HMT). HMT este prezentă în citosolul celulelor din multe țesuturi, inclusiv rinichii, ficatul, splina, prostata, ovarele, măduva spinării, bronhiile și traheea. [4]

HMT este prezentă în țesuturile căilor respiratorii care joacă un rol important în degradarea histaminei și reglarea răspunsului căilor respiratorii la histamină. [5]

Produsele intermediare ale metabolismului histaminei prin HMT sunt defalcate de enzimele monoaminoxidază B (MAO B) și aldehid dehidrogenază (ALDH). [1,6]

HMT catalizează metilarea histaminei în prezența donatorilor de metil, cum ar fi S-adenosil -L-metionină (SAMe). [7]

Polimorfismele nucleotidice unice (SNP) din oricare dintre aceste enzime pot afecta capacitatea organismului de a metaboliza și elimina histamina și produsele catabolismului acesteia. [8]

Diaminoxidaza și histamina alimentară

Diamina oxidaza (DAO), cunoscută și sub numele de histaminază, este principala enzimă responsabilă de metabolismul histaminei ingerate. Se găsește la niveluri ridicate în citoplasma mucoasei gastro-intestinale și, de asemenea, se produce la niveluri ridicate în placentă și rinichi. [9]

HMT este, de asemenea, prezentă în epiteliul intestinal, cu toate acestea DAO joacă rolul principal al descompunerii histaminei în intestin, deoarece este secretată continuu în lumenul intestinal.

În cazul afectării mucoasei gastrointestinale sau a polimorfismelor genetice, pot exista niveluri scăzute de DAO și deficiența slabă a histaminei exogene. [10], [11]

Vitamina B6, vitamina C și cuprul sunt co-factori necesari pentru buna funcționare a DAO. [12], [13], [14]

Microbiomul – uzina bacteriană din intestinul uman

Deși nu suntem conștienți de asta, o populație substanțială de microbi trăiește în tractul nostru digestiv. [15] Când se dezechilibrează, ca în cazul înmulțirii excesive a bacteriilor din intestinul subțire (SIBO)  sau creșterii excesive a fungilor,  această populație intestinală de microbi poate contribui, de asemenea, la producerea unei cantități uriașe de histamină. [16]

Mulți oameni care suferă de intoleranță la histamină au fie deficiențe în producția de enzimă DAO (care descompune histamina), fie se presupune că au un exces de bacterii și fungi  care au devenit uzine  de producere a histaminei.

Ce este intoleranța alimentară

Un alt factor de risc este intoleranța alimentară. Potrivit Institutului Național de Alergii din Statele Unite, intoleranță alimentară poate apare atunci când:

1. corpul nu are o anumită enzimă pentru a digera nutrienții,
2. nutrienții sunt prea abundenți pentru a fi digerați complet sau
3. un anumit nutrient nu poate fi digerat corect.

Simptomele adverse pot apărea atunci când sunt consumate alimente care conțin compuși la care o persoană este intolerantă.  Un exemplu obișnuit este intoleranța la lactoză, asociată cu deficiența lactazei- o enzimă necesară digestiei zaharurilor din lapte.

 Intoleranța la histamină este un alt exemplu, caracterizată prin faptul că persoana în cauză este incapabilă să metabolizeze eficient histamina care provine din alimente sau medicamente și din această cauză experimentează simptome mediate de histamină.

Manifestările clinice ale excesului de histamină din organism

 Din punct de vedere clinic, manifestările excesului de histamină sau de intoleranță la histamină includ un mozaic de simptome diverse, toate având un numitor comun- acumularea de histamină în organism. Simptomele nespecifice asociate cu excesul de histamină pot implica sistemul nervos central (SNC), tractul gastro-intestinal, sistemul cardiovascular, tractul respirator, pielea și sistemul de reproducere.1,10

• Simptomele SNC pot include dureri de cap, insomnie, agitație, amețeli, anxietate , depresie și tulburare de panică.
• Simptomele pielii și  mucoaselor pot include urticarie, mâncărime, roșeață și umflarea pielii sau a buzelor și a limbii asemănătoare unei reacții anafilactice.
• Simptomele respiratorii și ale căilor respiratorii pot include tuse, suferință respiratorie, simptome astmatice, strănut și flegmă.
• Simptomele cardiovasculare pot include modificări ale tensiunii arteriale, palpitații și alte tulburări ale ritmului cardiac.
• Simptomele gastrointestinale pot include durere, balonare, diaree și reflux gastroesofagian.
• Femeile pot prezenta simptome de reproducere, inclusiv dismenoree și dureri de cap asociate ciclului menstrual. 1,10

Alimentele răspunzătoare de acumularea de histamină în organism

Nivelurile de histamină din alimente variază considerabil, iar nivelurile cresc odată cu maturarea sau fermentarea produselor. Din acest motiv, alimentele care conțin niveluri ridicate de histamină includ brânzeturile maturate, carnea fermentată. băuturile alcoolice (în special vinul roșu) și varza murată. [17], [18]

Alimentele și medicamentele pot avea, de asemenea, o acțiune de eliberare a histaminei sau pot acționa pentru a inhiba descompunerea histaminei.

Alimentele care pot duce la eliberarea histaminei includ citrice, căpșuni, nuci, roșii, spanac, ciocolată, albuș de ou, crustacee, carne de porc,  pește, unii aditivi alimentari și condimente.

O mare varietate de medicamente poate, de asemenea, inhiba descompunerea histaminei

O observație cheie este că activitatea serică a DAO este semnificativ mai redusă la persoanele cu suspiciune de intoleranță la histamină. [19] La acești indivizi, s-a constatat că nivelul seric al activității DAO a crescut odată cu respectarea unei diete cu conținut scăzut de histamină – o relație inversă de mare valoare clinică.

Principalele simptome pe care le-au experimentat acești subiecți au implicat pielea, tractul gastro-intestinal, sistemul respirator și ochii, care au suferit, de asemenea, ameliorări consecutive adoptării unei diete cu nivel de histamină scăzut.

Din aceste constatări, a fost dezvoltat un test pentru a evalua intoleranța la histamină prin evaluarea nivelului activității DAO serice sau plasmatice.19 Alte modalități de a investiga dacă intoleranța la histamină este o problemă este utilizarea unui jurnal de dietă, posibil combinată cu evitarea histaminei și testarea provocării.

Deoarece există la ora actuală  nutraceutice sau suplimente care conțin enzima DAO, care cu rol în descompunerea histaminei de proveniență alimentară, investigațiile ar putea include, de asemenea, consumul de alimente bogate în histamină, cu sau fără suplimentarea DAO, pentru a vedea dacă simptomele se diminuează odată cu utilizarea enzimei.

Un supliment certificat și aprobat ăn România se numește DAO Plus și conține, pe lângă diaminoxidaza necesară eliminării histaminei în exces, quercetina, un compus util în ameliorarea simptomatologiei derivate din surplusul histaminic alimentar.

Dacă testarea genetică arată că există polimorfisme în DAO, suplimentarea pe termen lung cu această enzimă poate fi adecvată pentru a media consecințele sistemice asupra excesului de histamină asupra sănătății.

Testarea triptazei, care este eliberată din mastocite împreună cu histamina atunci când aceste celule sunt activate, ar putea fi evaluată împreună cu analizarea histaminei în urina  colectată timp de 24 de ore. Acest lucru nu ar oferi în mod direct informații despre degradarea histaminei, dar ar clarifica dacă nivelurile ridicate de histamină sunt o problemă.

Există tratament pentru intoleranța la histamină?

Strategiile de tratament pentru persoanele care suferă de intoleranță la histamină includ evitarea alimentelor cu niveluri ridicate de histamină, evitarea substanțelor care eliberează histamină, evitarea medicamentelor care inhibă DAO sau HMT, suplimentarea enzimei DAO la mesele care conțin histamină și / sau utilizarea antihistaminice sau substanțe naturale care susțin descompunerea histaminei.

 O combinație a acestor strategii poate fi cea mai eficientă modalitate de abordare, deoarece evitarea absolută a histaminei nu este fezabilă pentru majoritatea persoanelor.

Bibliografie

[1] Windaus A, Vogt W. Synthese des Imidazolyl-athylamins. Ber. Dtsch. Chem. Ges

[2] Dale HH, Laidlaw PP. The physiological action of β-iminazolylethylamine. Journal Physiology. 1911

[3]  Novak N. Histamine and histamine intolerance. American Journal Clin Nutr. 2007 May;85(5)

[4] Schwelberger HG. Histamine N-methyltransferase (HNMT) enzyme and gene. Histamine: biology and medical aspects. 2004: 53-9.

[5] Yamauchi K, et al. Structure and function of human histamine N-methyltransferase: critical enzyme in histamine metabolism in airway. American J Physiol. 1994 Sep;267

[6] Schayer RW. The metabolism of histamine in various species. Br J Pharmacol Chemotherapy. 1956

[7]  Scott MC et al.Histamine N-methyltransferase: inhibition by monoamine oxidase inhibitors. Agents Actions. 1993 Sep;40(1-2)

[8] García-Martín E. et al. Polymorphisms of histamine-metabolizing enzymes and clinical manifestations. Clin Exp Allergy. 2007 Aug;37(8)

[9] Biegański T, et al. Distribution and properties of human intestinal diamine oxidase and its relevance for the histamine catabolism. Biochim Biophys Acta. 1983 Mar 31;

[10] D’Agostino L et al. Postheparin plasma DAO in subjects with small bowel mucosal atrophy. Dig Dis Sci. 1987 Mar;32(3)

[11] Maintz L, et al. Association of single nucleotide polymorphisms in the diamine oxidase gene with diamine oxidase serum activities. Allergy. 2011 Jul;66(7)

[12] Kovacova-Hanuskova E. Histamine, histamine intoxication and intolerance. Allergol Immunopathol (Madr et all). 2015 Aug 1

[13] Johnston CS. The antihistamine action of ascorbic acid. Subcell Biochem. 1997

[14] Martner-Hewes PM, et al.Vitamin B-6 nutriture and plasma DAO activity in pregnant Hispanic teenagers. Am J Clin Nutr. 1986

[15] Turnbaugh PJ et al.The human microbiome project. Nature. 2007 Oct 18;

[16] Kyriakidis DA et al. Histamine in two component system-mediated bacterial signaling. Front Biosci (Landmark Ed). 2012

[17] Silla Santos MH. Biogenic amines: their importance in foods. Int J Food Microbiol. 1996 Apr;29(2-3)

[18] Bodmer S, Imark C, Kneubühl M. Biogenic amines in foods: histamine and food processing. Inflamm Res. 1999

[19] Mušič E, Korošec P, Šilar M, Adamič K, Košnik M, Rijavec M.. Serum diamine oxidase activity as a diagnostic test for histamine intolerance. Wien Klin Wochenschr. 2013 May;125